Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> Măria Sa Negru-Carcalac şi Domniţa Călugăriţa

Măria Sa Negru-Carcalac şi Domniţa Călugăriţa

postat la data 08.05.2012, ora 23:54
categorie: Eseu

Share | |


Măria Sa Negru-Carcalac şi Domniţa Călugăriţa
Ura, a venit vara! Prilej de bucuroasă reîntâlnire cu


Biciul-Bucătăriei, Furia-Podelelor, Pedeapsa-Pământului, Păcatul-Întunecat, Supernova-Tuciurie, Atlet ul-Temut, Barbarul-Tăcut, Ciuma-Verii, Teroarea-Dracilor, Năpasta-Zeilor, Străşnicia-Nopţii, Tumoarea-Casei, Naiba-Cu-Antene, Blestemul-Din-Baie, Duşmanul-Din-Iad, Pumnalul-Din-Ţeavă, Scârba-Viselor, Buba-Gunoaielor, Spaima-Groazei



adică Măria Sa Negru-Carcalac.


De cu seară, m-am hotărât să fac duş. Am intrat aşadar ca o lebădă în baie, unde, fix lângă gaura de scurgere a căzii, trona Cel Mare, alături de Cel Mic. Doamne, ce arătări cât casa! După tradiţionalele saluturi telepatice "Pi*deţ" şi "Doamne, de ce", îl văd pe Cel Mare cum mijeşte antenele la mine, apoi se apleacă spre Cel Mic, şoptindu-i ceva (moment în care carcasa neagră i s-a încrețit ca o piele de geacă); după care fac amândoi stânga-mprejur şi o şterg în gura de scurgere. Am pus dopul cu frica-n sân, temându-mă ca nu cumva "duşmanii din iad" să-l ridice și să iasă înapoi, şi m-am duşuit cu ochii-n patru.
Un alt "atlet temut" pesemne s-a cam împleticit în sprint, căci de vreo săptămână zace exact în faţa uşii mele, tuflit de papucul colegei de apartament. Pentru că, în general, după crimă este dificil să decizi ce să faci cu corpul, a rămas cum s-a stabilit. Cât despre mine, ocolesc zilnic cu precizie de compas cadavrul terorist.
Uneori mă gândesc cum ar fi să fiu în exoscheletul unei astfel de lighioane. Mare dreptate a avut Kafka! Ce-ar mai fi fost să fiu o ditamai dihania, ferindu-mă de pălitura colegei de apartament!
Dar nu, ăştia nu-s ca mine; ăştia au tupeu. Şi chiar, pe undeva, simt ceva admiraţie amestecată cu pizmă. La o adică, ideea de a putea trăi fără cap, murind ”doar” de foame, nu-i chiar de colo. Mă fascinează supleţea lor, viteza, forţa de adaptare. Dacă aş fi avut flerul lor într-ale supravieţuirii, aş fi fost acum departe...
Am impresia că noi, oamenii, ne temem anume de creaturile mari şi lente - de exemplu, dinozaurii, şi de cele mici şi rapide - bunăoară, mai sus menţionatul. Dacă, în primul caz, ţi-era groază că ditamai jivina pur şi simplu nu trecea mai repede, la trecerea "pereţi-viteză" a oripilăciunii din urmă ai o stranie impresie de pierdere a controlului asupra propriului univers meschin. 
În totală antiteză cu agitația acaparatoare a Măriei Sale Negru-Carcalac se află serenitatea verde a Domniței-Călugărițe.
Parafrazându-l pe marele scritor englez, pot afirma cu tărie că "baia mea este o scenă şi toate gângăniile-s actori".
Într-o dimineaţă, intrând în baie, am depistat-o, frumos aşezată pe coada măturii sprijinite de peretele dinspre geam. Citisem fascinată multe despre ea și etc., însă n-o văzusem niciodată pe viu și, culmea, chiar în casa mea. Mai să-mi fac, cum celebu a gafat un cunoscut jurnalist de la noi, cruce cu limba-n ureche. Raze de lumină parcă luminau scena, iar în fundal cântau coruri celeste, exact ca în filmele Disney. Coada măturii îmi părea Excalibur, iar arătarea - Arthur în persoană, varianta mică, lungă şi verde.
Am petrecut minute în şir studiind-o din toate poziţiile (mai să rămân fără târcoale!), mai aveam puţin şi îi aduceam şi frunze la bot, ca la gazelele de la zoo. Când îmi apropiam moaca la maxim, îşi întorcea capul spre mine ca găinile, cu un aer de "Tu ce-ai mai vrea?".
De pe net şi am aflat că unii cresc astfel de creaturi ca animale domestice, fiind benefice deoarece se hrănesc cu unele lighioane nebinevenite de specia noastră. De aceea, m-a tăiat capul să o capturez pe domniţă şi să o hrănesc cu minunăţiile descrise mai sus. Dar cum oare? Nici măcar un extraterestru n-ar mânca aşa ceva! Numai gândul la hidoşenia neagră în abdomenul delicat şi suplu al ei îmi tăia pofta de viaţă. Până la urmă, suntem ceea ce mâncăm! Am renunţat la idee, din rațiuni pur estetice.
Creatura petrecea ore în şir pe locul ales. Intram la intervale regulate să o spionez, întrebându-mă, ce Dumnezeu poţi face pe o coadă de mătură atâta timp? Bine că măcar schimba poziţia - când cu capu-n sus, când cu capu-n jos. În ciuda pozei de rugăciune, aş merge pe varianta că nu se gândea la nimic.
A doua zi, i-am curmat exilul autoimpus, luând-o pe sus cu borcanul şi uşchind-o la natură.
Ah, agonia şi extazul traiului la parter!

Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

7 comentarii pentru Măria Sa Negru-Carcalac şi Domniţa Călugăriţa

Adauga comentariul tau
  • fain!
    postat de vizitator la data de 10.05.2012, 01:12
    bună povestea şi talezat povestitorul! Acum este de mare actualitate, mi-au venit şi mie în baie mitocanii mici şi negreri.

  • salve!
    postat de babutavesela la data de 10.05.2012, 17:03
    foarte amuzantă istorisirea ta, haioasă şi hazoasă! dacă sunt pleonasme mea culpa, de la râs mi se trage. scrii frumos şi te mai aştept.

  • postat de babutavesela la data de 10.05.2012, 17:12
    A, uitasem să-ţi spun că exact după ce m-am relaxat cu textul tău Făceam un raud pe posturi cu telecomanda şi am privit un minut şi jumătate la individul de pe Discovery care ne învaţă să supravieţuim.După ce a ... mototolit două lăcuste, 3 gândaci, încă ceva ce nu apucasem să văd şi ... o călugăriţă, deci după ce le-a storcoţit în pumn, le-a băgat în gură şi le morfolea cu moaca desfigurată mai tare decât este de obicei!! am mutat rapid. dar să ne amintim că Papillon a rezistat păpând gândacii negri ...îîîhh! cu bine.

  • happy
    postat de dobrogeanca la data de 12.05.2012, 18:59
    @vizitator: spor la vânătoare! happy

    @babutavesela: Haha, mi-nchipui ce terci a ieşit! Mototoliea în sine a insectelor mi se pare traumatizantă, parcă simt eu ce li se face lor, cu toate că nu se pune problema de empatie. Cât despre mâncat... mi-aş dori să pot! happy

  • Buniva mea spunea pe când eram copil.
    postat de babutavesela la data de 13.05.2012, 07:37
    ... câ\nd venea de la Sibiu la Bucureşti, că avem aer nesănătos pe moace, deh! oraşul, şi că arătăm de parcă mâncăm rahat prăjit! Cam aşa îl vedeam eu pe Bear ăsta!

  • O povestire pe cinste ... !
    postat de FGH la data de 13.05.2012, 18:26
    Mi-a placut foarte mult relatarea, m-am distrat copios de verva si vocabular, dar mi-am amintit si de ganganiile alea. Denumirile foarte haioase - dar toate potrivite lor - m-au amuzat cel mai mult, eu unul neindraznind sa le dau alta denumire decat cea oficiala decat daca deveneam nervos si obscen.
    In tinerete am venit si eu in contact cu vreo cateva exemplare din acelea negre, intrau in casa prin niste fisuri minuscule din peretii blocului, pe la incheieturi. Am scapat de ele urmarindu-le noaptea, cu lumina redusa, atrase fiind de un borcan de muraturi gol, dar nespalat, pe care am montat o scara dintr-o hartie impaturita, pe care urcau si apoi cadeau inauntru. Tehnica am invatat-o dintr-un almanah, dar nu-mi mai aduc aminte care. Iar dupa ce le-am depistat intrarea am sigilat-o si ... gata.
    Canalizarea trebuie sa aiba sifon ca sa nu mai permita accesul.
    In ceea ce priveste calugarita, am "recoltat" intr-o vara, acum vreo doisprezece ani, o duzina, pe care le-am studiat cu fiul meu, cand era mic. Le-am cazat care singure, care perechi heterosexuale, care perechi de acelasi sex, in cutii cu capacul transparent. Fara nici o jena fata de zeii care le priveau, s-au imperecheat ca la televizor, ea consumand partenerul de la cap, ei luptandu-se ca in filmele istorice cu mare vitejie si pana la moartea unuia, ele ignorandu-se. Au consumat lacustele oferite ca pe porumbul fiert, tacticos si igienic, lingandu-se efectiv pe ... degete. Una dintre ele, alesa de noi, a invins in confruntarea cu un paianjen urias, colectionat chiar in acest scop din natura, ei fiind gladiatorii iar noi cei care aratam cu degetul in jos din tribuna.
    Ultimul pe lista a fost un mascul urias, care ar fi trebuit sa se lupte cu o lacusta uriasa, pe care insa nu am mai reusit sa o prindem, ca au disparut prea repede. Asa ca i-am dat drumul, dupa perioada de experimente, din balconul de la etajul patru, ca sa vedem cam cum si cat zboara. Nu a apucat din pacate sa faca nici doi metri ca o randunica vigilenta l-a inhatat din zbor si apoi a facut o aterizare fortata pentru a finaliza intalnirea de gradul trei, greutatea prea mare nepermitandu-i un zbor sigur.
    Adevarul e ca, oricat de crude ar fi, calugaritele par a fi gratioase, pe cand gandacii par a fi dizgratiosi, desi ca si alcatuire, comportament sau dorinte par a fi la fel. Eu cred ca doar culoarea le diferentiaza si ca, daca gandacii ar fi fost verzi si transparenti iar calugaritele negre si opace, atitudinea noastra fata de cele doua vietati ar fi fost chiar pe dos.
    Ce ti-e si cu norocul asta, sau divinitatea eventual, care te poate dota cu ceea ce isi doreste sa vada adversarul sau cu ceea ce el desconsidera, fatalizandu-ti soarta fara ca tu sa ai vreo vina sau contributie si facand ca intalnirea cu el sa se lase fie cu un ajutor in directia eliberarii, fie cu un papuc dupa ceafa si o profanare ulterioara ...

  • !
    postat de dobrogeanca la data de 17.05.2012, 16:58
    @babutavesela: haha...!!

    @FGH: Este extraordinar când cititorii scriu în continuarea textelor happy Mulţumesc FGH pentru împărtăşirea amintirilor din lumea celor care nu cuvântă!

    În ultimul timp m-am documentat serios cu privire la metodele de exterminare a intruşilor negru-crăcănaţi. Cred că o să dau cu ceva substanţă de la farmacie, ăştia intră pe geam de afară (îi văd noaptea când vin acasă, umblă pe stradă în cete precum câinii); ieri unul mijea o antenă prin gura de scurgere a căzii (cea laterală, prevăzută cu un model de grilaj, prin care, din fericire, sunt prea bine hrăniţi ca să poată trece).

    Pe lângă diferenţele în a ne raporta la culoare animalului, pe care l-ai amintit mai sus, dacă te gândeşti că, de fapt, călugăriţa este mai de groază, fiind, în felul ei, canibală, în timp ce carcalacii preferă, cuminţi, resturi, nu-mi pot explica atitudinea umană faţă cei doi decât prin fascinaţia omului pentru extraordinar şi tragic, respectiv dezgustul pentu banal şi imun.

    Plus că ăştia ţi se bagă în suflet ca dracii, în timp ce ea stă ca o sfântă...



Spune-ti parerea despre Măria Sa Negru-Carcalac şi Domniţa Călugăriţa


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi