Ai deja un expresial? Atunci: login in expresial
Inca n-ai un expresial? Atunci: fa-ti un expresial

inchide fereastra
Username
Parola
Am uitat parola | Inregistrare

Dă LIKE pentru Spunetiparerea.ro!
apasă butonul de LIKE de mai jos



sunt deja fan

-> -> -> O altfel de poveste despre un băiat şi o fată

O altfel de poveste despre un băiat şi o fată

postat la data 26.04.2012, ora 06:43
categorie: 100% real

Share | |


O altfel de poveste despre un băiat şi o fată

Din scrisoarea către o prietenă, duminică 29 ianuarie


"Draga mea,

Ce dimineață frumoasă de duminică iernatică! Am fost până la magazin să iau de-ale gurii, și am descoperit afară un soare drag plin de lumină, care însă nu a răsărit pentru toți astăzi...

Aseară nu știu ce m-a apucat să ascult baladele lui Balašević (un foarte tare trubadur sârb). Spre dimineață am început să visez horror. Nu este prima dată - am observat că, cu cât sunt ma veselă sau mă simt mai bine, cu atât visez mai groaznic. Acum am visat tot felul de condamnări la moarte, o spânzurătoare foarte originală (încă nu s-a gândit omenirea să inventeze ce visez eu!): erau doi gata spânzurați față în față, prinşi de gât cu câte cu o funie foarte lungă, apoi, lângă ei, de o parte și de alta, un bărbat și o femeie, față în față (toți patru erau așezați faţă în faţă în formă de cruce). Apoi, venea un aparat de fier sau lemn și îi strângea pe toi patru laolaltă, astfel încât le pârâiau oasele, îi sufoca și, cel mai nasol, îi împingea pe cei vii în cei morți. În fine, funiile celor patru (care erau legate împreună undeva sus de tot) începeau să îi ridice de la pământ și să îi rotească în aer - știi, ca aparatele alea din parcurile de distracții - până li se frângeau gâturile. Și se tot repeta procedura asta în visul meu, și îi vedeam cu oroarea pe față și le auzeam țipetele îngrozite, le simțeam şi panica şi tot, și apoi tăcerea și dezîncordarea când se rupea gâtul în aer și totul se termina...

Și m-am trezit! Primul lucru - m-am uitat la ceas - era 7 și ceva, cred că și 36 minute, parcă așa. M-am culcat la loc și m-am sculat pe la 10. M-am dus în bucătărie și am întrebat-o pe colega de apartament dacă are nevoie de ceva, că mă duc la magazin. Ea m-a întrebat dacă ies prin fața blocului, eu i-am zis că nu, ies prin spate ca de obicei, dar de ce mă întreabă? Zice: păi, azi-dimineață s-a aruncat un băiat de la etajul 6 și a căzut în fața blocului...

Zic: Când s-a aruncat? Ea: azi-dimineață, pe la 7 şi ceva...

A stat 2 ore în zăpada din fața blocului după ce echipajul de urgență i-a constatat moartea, până a venit poliția și a făcut toate măsurătorile. Când am ieșit la magazin, mai erau doar cioburi de la farul mașinii pe care a lovit-o în cădere, o mică pată de sânge și câteva lumânări aprinse. M-am uitat sus și am văzut geamul de la balconul lui încă deschis - ușa de la apartament era încă încuiată și n-au putut intra. A venit mama lui când încă mai era pe jos, zicea că i se pare că respiră, că încă e cald...

Să fi simţit eu ceva, de am ascultat toată ziua acele cântece triste, apoi spre dimineață am avut visul cu oamenii aceia și m-am trezit din somn exact când s-a dus el?... S-o fi scurs durerea lui nocturnă în visul meu. Doamne, ce drame se petrec în sufletele oamenilor din jurul nostru și noi nu știm! În cutiuțele astea de locuit...  În plus, nimeni nu se trezește duminica la 7 dimineața să se arunce pe fereastră! Ăsta e un gest disperat pe care îl faci într-un moment critic și nu când ești depresiv, însă calm.

Nu va afla el că la 25 de ani viața abia începe! Și eu am avut 23 de ani ca el, și ştiu cum este... O vârstă critică pentru unii, când ești postadolescent, când ai trecut de adolescență și oamenii se așteaptă de la tine să te comporți matur însă încă nu ești nici adult...

Ce păcat că nu m-am apropiat mai mult de vecini, să ne cunoaștem, să îl fi știut și pe el, să fi vorbit și poate altfel începea duminica asta pentru el...

Ieri am ascultat de multe, multe ori o melodie a lui Balašević - ”Zagrli me” = ”Îmbrățișează-mă” - chiar am trimis-o aseară în mail unei prietene. Când am aflat azi de băiat, mi-a fugit gândul la melodia asta - şi am continuat s-o reascult toată ziua, dându-mi seama cât se potrivesc versurile cu ceea ce aș fi vrut să îi spun, dacă...



"Nu trebuie să-mi spui nimic

- trecutul tău, numele tău -

Dacă îți va fi mai ușor -

Îmbrățișează-mă, îmbrățișează-mă...

Te voi lua în brațe

Să te apăr în mijlocul iernii

Trupul meu te va încălzi

Îmbrățișează-mă, îmbrățișează-mă...

 

Îmbrățișează-m lângă ușă, furtuna se ridică

Vântul nu-ți poate face nimic

Dacă vii mai aproape, mai aproape, mai aproape...

 

Voi fura pentru noi fericirea

Voi plăti-o, chiar de n-am cu ce

Tu ești unica mea comoară

Îmbrățișează-mă, îmbrățișează-mă...

Nu-ți trebuiesc, dragă,

Cântecele, rimele mele

Tot ce poți face

E să mă îmbrățișezi..."


Ți-a plăcut acest text? Dă-l mai departe!



5

10 comentarii pentru O altfel de poveste despre un băiat şi o fată

Adauga comentariul tau
  • tristă întâmplarea
    postat de babutavesela la data de 26.04.2012, 15:17
    pe care ne-o povesteşti. Îţi simt durerea care a marcat acea zi în care un suflet mult pre trist, lipsit brusc de acel instinct de conservare cu care ne naştem şi care, de regulă, devine în timp tot mai puternic. deşi se spunea că tinerii inteligenţi nu trec prin depresia din perioada postadolescenţă realitatea infirmă această concluzie. Adesea alături de noi se produc drame şi dacă nu au un final trafic nu aflăm niciodată de ele. Poate întâmplarea tristă pe care ai evocat-o cu sensibilitate, însoţită de trăirile tale din acea zi, să ne determine să fim mai apropiaţi de cei din jur, să comunicăm cu ei să le oferim îmbraţişarea noastră. Frumoase versurile melodiei lui Balasevic, nu îl ştiu dar muzica sârbească în general are o frumuseţe aparte.

  • Pacat ...
    postat de FGH la data de 26.04.2012, 15:28
    Pacat de o viata pierduta in van, dar daca nu stim motivul comentam degeaba. Despre legaturile metafizice si/sau metapsihice nu ma simt destul de cultivat sa pot vorbi coerent.
    Ca principiu, sa legi o relatie doar pentru a salva persoana de la necaz, fara sa cunosti nici persoana si nici necazul ei real mi se pare a fi o forma de infantilism sau o forma de manifestare a unei necesitati disperate. Nu o condamn, dar nici nu o recomand ...

  • așa este
    postat de dobrogeanca la data de 26.04.2012, 22:03
    Cred că ai dreptate, ceea ce am simțit că a fost probabil o manifestare a propriilor nevoi și probleme emoționale, picurată cu puțin romantism expirat. O primă reacție de moment, după aceea, m-am liniștit, chiar dacă aproape zilnic trec prin fața blocului pe lângă semnul care amintește de ceea ce s-a întâmplat.

  • Felicitari
    postat de FGH la data de 27.04.2012, 09:11
    pentru realism. Da, prima reactie poate fi instinctiva, dar ceea ce conteaza este dominatia ratiunii asupra instinctelor. Nu trebuie sa fim masinarii, evident, dar nici animale, ci undeva la mijloc.
    Asa cred eu ca se defineste un om.

  • postat de thutat la data de 27.04.2012, 18:35
    Imi place textul tau. Imi place fiindca este exact forma pura a expresiei si exprimarii pe care Spunetiparerea.ro o incurajeaza.

    Imi place fiindca fiindca povestesti simplu si sincer o fila de realitate.

    Despre motivul din cauza caruia ai avut visele neplacute in acea noapte, nu pot sa ma pronunt cu exactitate, dar nu m-as mira daca ele au fost cauzate/induse direct sau indirect de decizia acelui tanar.

    Sunt mai mult decat sigur ca acel tanar nu s-a trezit in dimineata acelei zile pentru a se arunca de la etaj ci probabil a stat treaz toata noaptea cautand ceva (o persoana, o idee, o speranta) de care sa se agate pentru a nu se arunca sau cautandu-si curajul pentru a se arunca.

    Prin urmare, toata lupta din gadurile si sufletul lui, de pe durata intregii nopti, ar fi putut foarte bine sa antreneze un intreg mecanism extra-senzorial care in final sa-ti induca visele.

    Ceea ce multi oameni care combat sau pur-si-simplu nu cred in tot soiul de evenimente extra-senzoriale (telepatie, intuitie exacerbata, etc) scapa din vedere este ca al nostru creier uman este un "dispozitiv" a carui functionare se bazeaza pe curenti electrici (foarte foarte mici) si substante chimice (in cantitati extrem de mici).
    Orice pertubare in mediul inconjurator are potentialul de a perturba echilibrul electro-chimic al creierului si indirect si gandurile, starile, emotiile, sentimentele cuiva.

    Prin urmare, eu cred ca astfel de evenimente sunt posibile.
    Cred ca, la fel cum un computer tomograf poate sa "vada" si sa citeasca din mintea unui om, la fel de bine pot exista situatii in care altceva sau altcineva sa "scrie" in mintea unui om.

    Si mai cred ca realitatea poate sa insemne mai mult decat ceea ce vedem sau auzim.

    Deci visele tale ar fi putut foarte bine sa fie induse. Sau, la fel de bine, ar fi putut sa fie doar vise.

    In orice caz, reactia ta de empatizare si regret vis-a-vis de baiat si de a nu-l fi cunoscut este o reactie perfect normala.
    Este o reactie perfect umana.
    Este o reactie pe care si eu as incerca-o, date fiind aceleasi circumstante.

    Dorinta de a ajuta o persoana pe care nici macar nu o cunosti si de a incerca un efort personal pentru a salva acea persoana dintr-un pericol in care se afla, consider ca este una dintre cele mai sanatoase-pentru-societate dorinte pe care un om o poate avea.
    (Lumea in care traim este atat de distrusa tocmai din cauza ca astfel de sentimente exista din ce in ce mai putin.)

    Dar asta trebuie sa vina cu un "mecanism de protectie":
    - sa stii cand sa renunti (nu oricine poate fi salvat, din pacate. e urat, e trist, e inuman, dar e realitatea. Ne place sa credem sa credem ca suntem omnipotenti, dar nu suntem. Si trebuie sa stii sa incerci pana la acel punct final de la care nu mai exista cale de intoarcere pt niciunul dintre voi)
    - sa nu regreti ce s-a intamplat, sa nu regreti cand planurile n-au mers cum trebuie (poti sa analizezi, poti sa dezbati pentru o perioada, dar sa nu regreti, fiindca de obicei regretele nu sunt constructive si nu ajuta)

    De aceea, in concluzie (daps, termin polologhia laughing ) este foarte frumos si corect ca ai simtit ceea ce ai simtit, dar trebuie sa nu regreti si sa nu te invinuiesti sub nicio forma de absolut nimic. Esti un om bun si trebuie sa nu lasi pe nimeni sa schimbe asta winking

    Imi plac textele tale, l-am citit si pe celalalt, astept cu placere sa mai citesc si altele happy

  • postat de dobrogeanca la data de 04.05.2012, 00:53
    Am citit cu atenție și încântare - nu mă așteptam la așa un comentariu frumos și complet! Mulțumesc din inimă și pentru sfaturi și pentru gândurile împărtășite. Voi continua să scriu, în măsura inspirației și, bineînțeles, a timpului liber. happy

  • abia azi...
    postat de mara4 la data de 23.08.2012, 16:30
    am dat de textul tau; m-a impresionat, mai ales regretul ca n-ai putut sa-l ajuti pe bietul baiat...
    cred ca esti o fiinta inzestrata cu un plus de sensibilitate si, cum zicea si Thutat (am citit comentul lui si mi-a placut cum explica...), cred ca ai "prins", ca un receptor, trairile persoanei care s-a aruncat in gol...
    ...uite si mie mi s-a-ntamplat sa am o perceptie deosebita... sotul meu a murit in accident de masina, era la distanta de vreo suta de km, in alta localitate si... era noapte, atipisem si m-am trezit intr-un tremur, simteam fiori reci, mi s-au invinetit buzele si ma cuprinsesera niste frisoane!... fara sa fiu bolnava... nu mai retin cate secunde, minute...(?...) m-a tinut starea aceea; m-am culcat si-am adormit din nou... apoi dimineata am aflat vestea zguduitoare...

  • Draga mea Mara,
    postat de dobrogeanca la data de 24.08.2012, 05:11
    M-a mâhnit foarte mult întâmplarea cu soțul tău. Nu cred că sunt în măsură să comentez...
    Straniu pentru mine este că am receptat trăirile băiatului cu toate că nu îl cunoșteam. De obicei, recepționez gândurile persoanelor de care sunt atașată emoțional și de cele mai multe ori este neplăcut, pentru că mie mi-e rău sufletește în timp ce ele habar n-au și își văd de viața lor.
    Nu este întotdeauna la fel, de exemplu cu un om (cu care comunicam rar, dar la care țineam mult în secret) mi s-a întâmplat de multe ori să am senzații nedeslușite din senin (gândit la el fără motiv, emoție mare, încordare până la plâns) înainte ca el să mă contacteze întâmplător, de 2-3 ori pe an.
    În timp ce cu altcineva - recepționam gândurile lui și le luam ca fiind ale mele, până când ne întâlneam și spunea sau făcea exact ceea ce crezusem că era gândul meu legat de el (cânta un cântec pe care eu voiam să îi cer să mi-l cânte când urma să ne întâlnim; îmi propunea să facem ceva ce eu plănuisem să-i propun să facem, și multe altele).
    Cel mai interesant este că îi simțeam trăirile ca ceva care venea de la el și intra furnicându-mă puțin prin mâini, picioare, prin pori, și îmi concentram atenția pe aceste ”periferice” pentru a analiza, ca un seismograf, senzațiile venite de la el și știam ce simte, indiferent de ce spunea el că simte.
    Este ca și cum ai fi un ulcior cu apă lângă alt ulcior cu apă: sentimentele tale sunt apa care se revarsă din ulciorul tău; sentimentele celuilalt sunt apa revărsată din ulciorul lui și care, vărsată, se extinde pe masă și o simți când atinge baza ulciorului tău, și atunci îți poți da seama dacă este mai rece, mai caldă, mai curgătoare, mai vâscoasă etc. Cel mai neplăcut este că, oricum ar fi, te udă și pe tine.
    Este greu să trăiești cu lucrul ăsta, nu este plăcut sau o joacă interesantă, se manifestă independent de dorința ta și te muncește sufletește fără o utilitate anume...

  • draga... dobrogeanca
    postat de mara4 la data de 24.08.2012, 16:40
    Se vede că ești o ființa aparte, cred ca e vorba de percepții extrasenzoriale... tre' să grijă, să-nveți să te ferești, mai ales de negativ,(să-ți faci anumite rugăciuni de protecție)... nu prea știu eu să mă exprim sau cum să te sfatuiesc mai bine; înțeleg cam ce ți se-ntamplă; (am mai urmărit emisiuni din astea... pe la tv). dacă ești din București, încearcă să stai de vorbă cu oameni care se pricep, cum ar fi parapsihologi ca Anatol Basarab sau Dragoș Argeșanu sau Lucian Iordănescu... cred ca au cabinete..., le găsești adresele pe net. sau să vorbești cu vreun preot ...depinde ce religie,... ce credintă ai... la ortodocși există acele slujbe "Sf. Maslu", binefacatoare...
    E foarte interesantă explicatia trăirilor tale!... Dar, vezi, uneori nu ești bucuroasă de ce ti sntîmplă...
    mai vorbim, mai povestim chestii din astea interesante... e drept că unii le consideră nebunii, dar ei nu știu, nu simt așa...

  • happy
    postat de dobrogeanca la data de 25.08.2012, 19:04
    Mulţumesc mult Mara pentru înţelegere şi pentru sugestii! Trebuie să-mi fac timp odată să pun multe la punct legat de capitolul ăsta, însă nu acum. Deocamdată încerc să ignor şi să trăiesc ca un om normal, şi să canalizez sensibilitatea în creaţie.



Spune-ti parerea despre O altfel de poveste despre un băiat şi o fată


Nume*
Email (dacă vrei să fii anunţat când apar comentarii noi)
Titlul comentariului
Comentariul tău

cod de validare
loader generează cod nou
Cod de validare*
Anunţă-mă când apar comentarii noi